Ionela Ferucă este psihoterapeut în psihoterapie cognitiv –comportamentală, în urma terminării masteratului Psihoterapii cognitiv-comportamentale în cadrul Universității Titu Maiorescu și coordonator al planurilor de intervenție în terapie ABA în urma finalizării masteratului de analiza comportamentală aplicată din cadrul Clemson University, cât și formator acreditat.
Ionela are o experiență de 8 ani în domeniul analizei comportamentale aplicate și din anul 2014 face parte din echipa asociației Help Autism. Este foarte pasionată de acest domeniu și găsește satisfacții deosebite în progresele înregistrate de copii pe parcursul sesiunilor de terapie.
Sumar temă Conferința Internațională ABA:
Integrarea în învățământul de masă a copiilor cu TSA și contingențele de grup
Abstract:
Integrarea în învățământ a copiilor cu TSA este o problemă de mare actualitate, care generează multiple controverse, atât în rândul specialiștilor, cât și al personalului didactic și al părinților.
Necesitatea integrării copiilor cu TSA în învățământul de masă derivă din importanța instruirii pentru viața lor socială și integrarea lor în societate. Integrarea în mediul școlar reprezintă primul pas spre integrarea socială, iar omul, ca ființă socială, este dependent de ceilalți oameni.
Declarația de la Salamanca din 1994 privind principiile, politicile, practicile de educație și nevoile educaționale speciale ale copiilor a reafirmat declarația globală a drepturilor omului și dreptul tuturor copiilor la educație. Declarația prevede că școala trebuie să accepte toți copiii, indiferent de caracteristicile lor de ordin fizic, intelectual, social, emoțional, lingvistic și susține crearea „școlilor pentru toți”- respectiv, instituții care să includă toți copiii, care să respecte diferențele dintre aceștia, să sprijine elevii în activitatea de învățare şi să răspundă cerințelor individuale.”
Conceptul de normalizare susține că un copil cu nevoi speciale nu ar trebui să fie separat de mediul său normal, înainte ca toate perspectivele sale de adaptare cu succes să fi fost epuizate (Ronen, 2001).
Educația trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoană cu dizabilități, atât în familie cât și în grădinița, în scoală, în grupuri sociale, în comunitatea locală. Copilul cu dizabilități trebuie considerat ca făcând parte din societate.
Această prezentare va fi susținută în limba română.